Egiptul 2

Aşezat în Nordul Africii, între Marea Mediterană la Nord, Marea Roşie şi Israel la Est, Sudanul la Sud şi Libia la Vest, Egiptul este traversat de Nil, cel mai lung fluviu din lume. Indirect, Nilul a contribuit la realizarea capodoperelor arhitecturale fără precedent. Nici o altă istorie nu fascinează mai mult decât cea a vechilor egipteni. Cu cât se încearcă a fi elucidată, cu atât se afundă mai mult în mister. Valea şi Delta Nilului au favorizat dezvoltarea civilizaţiei egiptene, de aceea marele Herodot a numit Egiptul, pe bună dreptate, un „dar al Nilului”. În Egipt a luat naştere a doua mare cultură a istoriei, apărând cu câteva secole după ce s-a constituit civilizaţia sumeriană în Mesopotamia, acesta având o influenţă foarte mare asupra dezvoltării civilizaţiei egiptene la începuturile ei. Deşi Mesopotamia era deschisă oamenilor şi ideilor noi, Egiptul era caracterizat de o anumită izolare. Apărat de deşert, Egiptul era la o distanţă suficientă de tulburările Orientului Apropiat. După ce s-a constituit, civilizaţia egipteană s-a dovedit a fi destul de stabilă, conservatoare şi longevivă. Egiptul a fost foarte puţin influenţat de ţările vecine şi până la epoca finală a influenţat prea puţin lumea din afara graniţelor. Deşi au existat schimbări în viaţa ţării, acestea au fost atât de lente, încât popoarele antice vedeau Egiptul ca o societate misterioasă, fără vârstă. Primele izvoare scrise ale istoriei Egiptului datează din anul 3000 î.e.n., din vremea când Menes sau Narmer, regele Egiptului de Sus (de Sud), prin cucerirea Egiptului de Jos (Deltă) a unit cele două state. Această uniune, cu excepţia unei perioade scurte, a rămas aproape intactă timp de mai multe milenii, în care s-au succedat 33 de dinastii. Întemeietorul primei dinastii a fost Menes, iar regina ultimei dinastii a fost Cleopatra, care s-a sinucis aproximativ în anul 30 î.e.n. lăsându-se muşcată de un şarpe veninos. Vechii egipteni, recunoşteau trei anotimpuri, determinate în funcţie de manifestările Nilului, fiecare durând câte patru luni. Începutul inundaţiilor marca Anul Nou, moment ce coincidea cu apariţia pe boltă, în acelaşi punct cu Soarele la răsărit, a stelei Sirius, numită, la ei, Soth.