Eritrea

Eritrea, stat independent în Africa, avînd graniţe: în est cu Marea Roşie, în sud-est cu Dijboti, în sud şi vest cu Etiopia şi în nord şi nord–vest cu Sudan. Formal sub control italian, Eritrea a fost luată de Marea Britanie în al doilea Război mondial.A fost un protectorat britanic din 1941 în 1952, când a fost federalizat cu Etiopia. Creaţia unui stat unitar etiopian în 1962 în care Eritrea a fost ăncorporată ca o provincie, a ajutat să provoace un razboi lung de eliberare care a culminat în independenţa eritreană în 1993. Eritrea are o suprafaţă de 121144 kmp (46774mip). Asmara este capitala şi cel mai mare oraş. Relief şi resurse Eritrea are patru tipuri de suprafeţe: câmpia coastală a Mării Roşii; dealul platou sud central care formează miezul ţării; dealurile din zonele nordice şi vest centrale şi câmpiile vestice largi. Costa Mării Roşii se întinde mai mult de 1000 km (600mi) şi este din partea aceasta de apă din care a derivat numele ţării (greacă, erythraea, roşu). Câmpia coastală îngustă primeşte puţină ploaie şi este foarte fierbinte. Depresiunea Denakil în sud-est cade sub nivelul mării şi a fost locul unora dintre cele mai mari temperaturi întâlnite pe Pământ. Catre vest, câmpia coastală se ridică ascuţit către dealul platou, unde altitudinea diferă de la 1830 la 2440 m (6000 la 8000 pc) peste nivelul mării şi ploaia anuală este semnificativ mai mare decât pe coastă. Dealul ţării în nord şi vest al miezului platoului diferă de la 760 la 1370 m (2500 la 4500pc) peste nivelul mării şi în general primeşte mai puţină ploaie decât platou. Câmpiile largi se întind în vestul râului Baraka şi în nordul râului Setit. Un număr de râuri se scurg în regiunile platoului şi dealului. Gash ( Mereb), Baraka şi Anseba merg dela platou vestic în Sudan, în timp ce Falkat, Laba şi Alighede merge de la dealurile nordice la Marea Roşie. Resursele Eritreei tradiţional a suportat un stil de viaţă agricultural mare, deşi o bază industrială semnificativă a fost dezvoltată în timpul conducerii italiene în jurul Asmarei. Naţiunea are depozite de potasiu preţios potenţial şi posibil aur, oţel şi ulei, dar exploatarea şi explorarea asemenea resurse minerale a fost epuizate de câteva ori de 3 decade de razboi. Populaţia Populaţia Eritreei este diversă, reflectează multe limbi, culturi şi religii. Cele mai folosite limbi sunt araba şi tigrinia. Aproximativ, jumătate din populaţie vorbeşte tigrinia, care s-au stabilit tradiţional în zona platoului. Jumătate din populaţie este musulmană , împărţită în câteva grupuri etnice şi lingvistice. Musulmanii care vorbesc tigrinia s-au stabilit în câmpiile coastale nord.estice şi în depresiunile vestice şi saho trăiesc lângă Massawa şi la baza câmpiei coastale. Majoritatea oamenilor vorbitori de beleină din jurul Kerenului sunt musulmani, cum sunt afari (denakilii) care s-au stabilit în porţiunea sud-estică a câmpiei coastale şi arhipelagul Dahlak. Nomazii hedarebi vorbitori de beja din nord-vest şi nord-est sunt predominant musulmani. Deşi de asemenea musulmanii, barii şi kunamii din sud-vest vorbesc limbi nilotice care se deosebesc ascuţit de majoritatea oamenilor eritreeni- a căror limbă vine din grupul afro-asiatic. În ciuda diversităţii etnice, neînţelegerile dintre grupurile eritreene nu au fost o problemă majoră: eritreeni au rămas împreună datorită opoziţiei lor împotriva controlului etiopian.