Descriere: Ciclonul este o zonă cu presiune atmosferică scăzută şi cu o circulaţie circulară a aerului.
Ciclonii sunt exprimaţi grafic prin izobare concentrice de formă ovală, de regulă alungite pe o axă NE-SV. Ciclonii se deplasează în medie cu 40 – 50 km/h. Înnourările şi precipitaţiile sunt în general situate în jumătatea estică sau sud-estică, porţiunea nord-vestică fiind de obicei o zonă cu vreme în curs de îmbunătăţire. În emisfera nordică aerul din interiorul ciclonului circulă în sens invers acelor de ceasornic, pe când în emisfera sudică direcţia este opusă.
O regiune corespunzătoare, de presiune ridicată, este cunoscută ca anticiclon; ea apare între ciclonii succesivi.
Foarte adesea vremea schimbătoare de la latitudinile medii şi înalte este asociată cu deplasarea ciclonilor. Convergenţa maselor de aer către aceste centre este însoţită de ridicarea aerului şi de răcirea adiabatică a acestuia care, la rândul lor, produc înnorări şi precipitaţii. Prin contrast, vremea frumoasă şi însorită este adesea asociată cu deplasarea anticiclonilor. În acest caz aerul tinde să coboare şi să se răspândească, producând o încălzire adiabatică, care nu permite dezvoltarea norilor şi a precipitaţiilor.
Ciclonii pot fi de intensitate foarte mică, însoţiţi de o simplă perioadă de înnorare, sau de ploaie şi zăpadă slabă. Pe de altă parte, dacă gradientul baric este puternic, ciclonul poate fi întovărăşit de vânturi de tărie moderată până la puternică. Astfel de fenomene poartă numele de furtuni ciclonice.
Ciclonii migratori se împart în trei categorii generale:
1. ciclonul extratropical, caracteristic latitudinilor medii şi înalte, care poate varia de la o uşoară perturbaţie atmosferică până la o furtună puternică;
2. ciclonul tropical, care se întâlneşte la altitudini joase, deasupra întinderilor de ocean şi poate varia de la o vreme uşor agitată până la distrugătorul uragan sau taifun;
3. tornada, deşi este o furtună de proporţii foarte reduse, reprezintă un vârtej ciclonic cu vânturi extrem de puternice.
|
