Descriere: Italia este situatã în Europa de Sud între 3529’26”- 475’29” lat. N. şi 637’32”-1831’14” long. E.
Vecini: Franta, Elvetia, Austria, Slovenia, marea Adriaticã, marea Ionicã, marea Tireanianã, marea Liguricã
Relieful: Italia cuprinde o parte continentalã, formatã din versantul intern al arcului Alpilor şi Câmpia Padului, şi o alta peninsularã, ocupatã de lantul muntos al Apeninilor, de dealuri şi înguste câmpii litorale. Alpii, în N, se prezintã sub forma unui zid masiv care se desfãşoarã pe cca. 1200 Km pe directia V-E. Pe aceeaşi directie se disting Alpii Piemontezi, cu cele mai mari altitudini din Italia, Alpii Lombarzi mai putini înalti – dar cei mai extinşi şi uşor accesibili –la poalele cãrora s-au format, prin bararea unor vãi glaciare, mari lacuri glaciare (Maggiore, Lugano, Como, Garda ) şi Alpii Venetieni, cu bogat relief carstic. Apeninii, care ocupã cea mai mare parte a peninsulei şi se continuã şi în insula Sicilia, sunt fragmentati şi prezintã altitudini mai mici decât Alpii. Sunt cunoscuti pentru caracteristicile lor vulcanice: câmpuri de lavã , vulcani activi, lacuri vulcanice, cutremure frecvente. Morfologic distinctã de restul Italiei, insula Sardinia este un bloc vechi masiv, puternic erodat, cu aspect de podiş.
Coastele Italiei mãsoarã peste 9000 Km şi sunt joase şi nisipoase spre marea Adriaticã şi înalte şi abrupte spre marea Tirenianã. Numeroasele bãi şi golfuri au favorizat dezvoltarea porturilor;
Clima: În N clima este continentalã, cu ierni relativ reci, veri cãlduroase şi precipitatii abundente. Italia peninsularã are un climat mediteranian, cu veri secetoase şi calde şi cu ierni ploioase şi blânde. De la N la S temperaturile cresc concomitent cu scãderea precipitatiilor.
Moneda: Lira Italianã
Istoria: La începutul mileniului 2 î.C. în Pen. Italicã pãtrunde primul val indo-european, urmat, în sec. 12-11 î.C., de noi valuri italice. În sec. 10-9 î.C., în vestul Italiei îşi fac aparitia etruscii, a cãror putere politicã şi civilizatie atinge maxima strãlucire în sec. 7-6 î.C. Grecii întemeiazã, începând cu sec. 8 î.C. primele colonii în sudul peninsulei şi Sicilia. Emancipat în 510 î.C. de sub suzeranitatea etruscã, statul roman devine în sec 2 î.C., stãpânul întregii Italii şi îşi extinde în secolele urmãtoare hegemonia în Bazinul Marii Mediterane, punând bazele celui mai puternic imperiu al antichitãtii. Detronarea lui Romulus Augustus de cãtre cãpetenia germanã Oduacru marcheazã sfârşitul Imperiului Roman de Apus. Italia este stãpânitã de heruli, ostrogoti, apoi cuceritã de Imperiul Bizantin; în 568 longobarzii cuceresc Nordul. În 756 ia fiintã statul papal cu capitala la Roma. Cucerit în 773, regatul longobard este inclus în statul franc. În Sicilia se stabilesc la începutul sec. al IX-lea arabii. În timpul domniei împãratului Otto I, Italia de Nord şi Centralã sunt incluse în imperiul romano-german care intrã în conflict cu papalitatea. În sec. XI-XII arabii sunt eliminati din sudul Italiei de cãtre normanzi. Oraşele din Italia de Nord şi Centralã, Venetia, Genova, Florenta, Milano, care înfloresc în secolele XIII-XV devenind patria umanismului şi Renaşterii, decad în sec. XV-XVI. Între 1495-1595 Italia este câmp de bãtãlie între Franta şi Spania. Prin pacea de la Cateau-Cambrésis (1559), cea mai mare parte a Italiei revine Spaniei, iar dupã tratatele de la Utrecht şi Rastatt (1713-1714), habsburgilor austrieci. Cu exceptia Siciliei şi a regatului Sardiniei, întreaga Italie este unitã de Napoleon I în 1809. Dupã rãzboiaele napoeoneene, un puternic val al mişcãrii de eliberare nationalã zguduie întreaga Italie; la 9.02.1849, Mazzini şi Garibaldi proclamã la Roma republica, dar reactiunea europeanã înãbuşã aspiratiile populare. Regatul Piemontului este statul în jurul cãruia se realizeazã unificarea Italiei; în urma rãzboiului franco-piemontezo-austriac, Lombardia se uneşte cu Piemontul (1859). În 1860-1861 Garibaldi şi “cãmãşile roşii” elibereazã Sicilia şi Italia de Sud. Victor Emanuel II din dinastia de Savoia se proclamã, în 1861, rege al Italiei. Rãzboiul austro-prusac din 1866, în care Italia este aliata Prusiei, are ca urmare unirea Venetiei cu Italia. La 20.09.1870 este eliberatã Roma, care devine în 1871 capitala statului italian.
În 1929, acordul italo-papal de la Lateran statueazã independenta Vaticanului şi stabileşte statutul bisericii catolice în Italia.
La 10.06.1940, Italia se alãturã Germaniei, în cel de-al doilea rãzboi mondial, atacând Franta, Grecia, Iugoslavia şi participând la agresiunea împotriva U.R.S.S. Dupã debarcarea anglo-americanã din Sicilia (10.07.1943), regimul dictatorului Mussolini este rãsturnat şi Italia declarã rãzboi Germaniei.
La 18.06.1946 este proclamatã Republica Italianã.
Diviziuni administrative: Italia este împãrtitã în 20 de regiuni.
Valle d’Aosta: Situatã în partea de N-V a Italiei în zona montanã a masivului Mont-Blanc la granita cu Franta. Resursa principalã este turismul. Capitala: Aosta.
Piemont: vestitã regiune planã între Alpi şi Apenini traversatã de râul Pad. În aceastã zonã este concentratã 3/5 din productia italianã de orez. De asemenea, regiunea Asti este celebrã prin vinurile şi brânzeturile produse aici. Capitala: Torino- centrul industriei auto (Fiat) italiene.
Lombardia: Reprezintã zona cea mai atractivã a Italiei. Ocupã zona de câmpie dintre râurile Ticino şi Mincio. Centrele urbane cele mai dezvoltate: Brescia (industria siderurgicã, chimicã şi mecanicã), Bergamo (industria textilã şi mecanicã), Pavia (important centru universitar). Capitala: Milano – reprezintã centrul financiar al Italiei. De asemenea, capitala modei italiene.
Veneto: Situatã în zona aluvionarã de vãrsare a râului Pad şi afluentilor sãi. Regiune predominant agricolã. În zona Mestre-Marghera, lângã Venetia, sunt concentrate rafinãrii de petrol şi industrie chimicã. Capitala: Venezia – important port şi centru cultural şi turistic.
Tretino-Atto Adige: Regiune italianã cu statut special divizatã în douã provincii autonome: Trento şi Bolzano, etnic predominant germanã.
|
