Descriere: GEOLOGIE
Altitudinea mare si masivitatea Muntilor Rodnei sunt consecinte ale alcatuirii petrografice si ale conditiilor tectonice. Muntii apar sub forma unui horst alcatuit din sisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragos Voda (la nord) si Rodnei (la sud).
Sisturile cristaline apar sub forma a trei pânze (serii): de Bretila, de Repedea si de Rebra. În partea sudica a Muntilor Rodnei apar roci vulcanice neogene, sub forma unor maguri dispuse în lungul Somesului Mare. Rocile sedimentare, de vârsta cretacica si paleogena (marne, gresii conglomerate si calcare) care înconjoara masivul au fost afectate de miscarile stirice si imprima reliefului câteva trasaturi caracteristice.
Din întregul lant carpatic oriental, Muntii Rodnei pastreaza cel mai bine urmele ghetarilor cuaternari. Relieful glaciar este bine dezvoltat pe versantul nordic, unde exista importante circuri glaciare (Pietrosu, Buhaescu, Negoescu etc.). Pe versantul sudic, relieful glaciar este mai slab reprezentat: câteva circuri glaciare suspendate, circuri glacio-nivale si nise nivale. Calcarele din jumatatea sudica a Muntilor Rodnei au permis instalarea unui relief carstic reprezentat prin câteva pesteri remarcabile: Jgheabul lui Zalion, Baia lui Schneider etc
ISTORIC
Parcul National Muntii Rodnei infiintat in anul 1932 prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 1949/1932, reconfirmat prin Legea nr. 137/1195 si prin Legea nr. 5/2000 este arie protejata de interes national si international, fiind incadrat conform clasificarii I.U.C.N. in categoria a II- a – Parc National – Rezervatie a Biosferei. Parcul National Muntii Rodnei este cea mai întinsa arie protejata din nordul Carpatilor Orientali, având o suprafata de 46.399 ha, din care 3.300 hectare au fost declarate rezervatie a biosferei în anul 1979. Importanta acestei arii protejate se datoreaza atât geologiei si geomorfologiei muntilor, cât si prezentei a numeroase specii de fauna si flora, endemite si relicte glaciare.
ISTORIE, CULTURA SI TRADITII
Muntii Rodnei
Majoritatea localitatilor situate in vecinatatea parcului sunt atestate documentar din secolele XIII-XV: Rodna, Moisei, Nasaud, Borsa, Rebra etc. Din punct de vedere etnografic se diferentiaza doua zone: Maramuresul la nord si Nasaudul la sud, zone ce conserva traditii, obiceiuri stravechi si elemente de arhitectura traditionala. In partea de sud a parcului se gasesc izvoare minerale cu proprietati terapeutice (statiunea Sângeorz Bai). Tara Maramuresului este renumita prin arta lemnului, vorbindu-se pe drept cuvânt de “civilizatia lemnului”: biserici de lemn, porti maramuresene, unelte de lemn etc. Folclorul si portul popular sunt de o frumusete aparte. In zonele limitrofe parcului se practica transhumanta, ce confirma sorgintea pastorala a poporului român.
|
