Descriere: Scoţia
Cimpoaie,Fantome şi Whisky
Scoţia este o ţară bogată în vechi castele, în forturi şi oraşe istorice. Este ţara legendelor animiste şi a fantomelor care bântuie prin castele ca Glamis, Fivye şi Barnbougle, prin Insulele Skye şi prin multe alte locuri. Este, de asemenea, şi un paradis al pescuitorilor de somon, al jucătorilor de golf şi al degustătorilor de whisky. În acest teritoriu situat în nordul Marii Britanii, elementele peisajul englez (câmpurile, gardurile din piatră, parcurile) se regăsesc întru totul. În acelaşi timp, în peisajul scoţian se conservă un caracter ceva mai sălbatic, influenţat desigur şi de climatul specific, care, aici, este mult mai aspru.
Scoţia are o suprafaţă de 78.772 km2 şi o populaţie de aproximativ 5,2 milioane de locuitori. Lipsa de uniformitate în răspândirea populaţiei şi densitatea scăzută a ei sunt, de asemenea, caracteristice acestui spaţiu, fiind, puternic influenţate de condiţiile naturale şi istorice. Populaţia Scoţiei a scăzut mult din cauza emigrărilor din seccolele al XIX-lea şi al XX-lea, spre SUA şi Canada, sau spre Australia şi Noua Yzeelandă (între 1841-1921 au emigrat 1.850.000 de scoţieni, iar între 1921 şi 1931, 390.000).
Ţinuturile de sus
Scoţia poate fi împărţită în trei regiuni în care particularităţile reliefului şi ale activităţii umane sunt distincte: Southern Uplands, Central Lowlands (cu o mare densitate de populaţie, bogată în minereuri şi cu o agricultură prosperă, centrul vieţii urbane şi industriale) şi magnificul Highlands, cărora li se adaugă Shetland şi Arhipeleagul Orcade.
Southrn Uplands sunt alcătuite din dealuri domoale, acoperite cu ierburi, din loc în loc iviindu-se stânci colţuroase. Vârfurile dealurilor sunt în general lipsite de vegetaţie, însă versanţii sunt acoperiţi de
Ierburi, ceea ce favorizează creşterea orilor şi a vitelor. Peisajul este foarte asemănător celui englez, parcelele fiind delimitate de garduri din piatră.
Central Lowlands este traversată de văile râurilor Clyde, Forth şi Tay. În această regiune, agicultura este foarte dezvoltată, relieful nefiind foarte înalt, iar parcelele cu culturi fiind întrerupte de petice de pădure. Aproape trei pătrimi din populaţia Scoţiei se concentrează în aceste ţinuturi. Extremităţile vestice şi estice ale regiunii sunt acoperite de marile arii urbane Glasgow şi Edinburgh.
Highlands (Ţinuturile de Sus), situate în partea nordică, o zonă sterpă şi stâncoasă, acoperă două trimi din Scoţia. Aici se înalţă două lanţuri muntoase importante: Northwest Highlands şi Munţii Grampieni. Aceşti munţi au culmi paralele ce se desfăşoară de la nord-est către sud-vest, fiind separate de o vale adâncă, numită Glen More sau Mrele Glen. Vârful cel mai înalt al Insulelor Britanice, Ben Nevis – 1343 m, se ridică la sud de Glen More. Cea mai mare parte a Ţinuturilor de Sus este lipsită de păduri, fiind numită moor sau heath. Pădurile de aici au fost în întregime tăiate în sec. XVII-XVIII, pentru a se crea suprafeţele necesare păstoritului, cea mai rentabilă activiate pentru acea epocă. Ţinutul cel mai stîncos se desfăşoară de-alungul coastei de vest. Puţinii locuitori ai acestui ţinut s-au aşezat pe îngustele cîmpii litorale, zonele interioare fiind aproape nelocuite.
|
