Descriere: George Călinescu s-a afirmat ca istoric şi critic literar („Viaţa lui Mihai Eminescu” ,”Istoria literaturii române de la origini şi pana în prezent”),ca estetician(„Sensul clasicismului”,”Estetica basmului”) ca poet(„Lauda lucrurilor”),ca dramaturg(„Şun” sau „Calea netulburată”),ca romancier(”Cartea nunţi”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanidei”)
Spre deosebire de Titu Maiorescu care făcea o distincţie neta între poet si critic(prin articolul”Poeţi şi critici”)Călinescu susţine ideea preocupărilor literare,a raporturilor intime dintre scriitori şi critici:”critica nu înseamnă absenţa însuşirilor literare,ba dimpotrivă le implică”.
Călinescu susţine ideea apariţiei unui roman modern,argumentând că literatura trebuie să fie în legătură directă cu sufletul uman. Prin romanele sale, George Călinescu se înscrie în literatura realistă a secolului al XIX lea,cu influenţe balzaciene.
În „Enigma Otiliei” se împletesc elemente balzaciene, clasice, romantice şi realiste.
BALZACIANISMUL este prezentat prin tema romanului care ilustrează viaţa burgheziei bucureştene,o lume degradată de puterea banului. Întreaga acţiune constituindu-se în jurul averii lui moş Costache,care caracterizează personajele mai mult sau mai puţin interesate de moştenire.
Balzac a subliniat faptul că banul distruge etica unei societăţi:”Zeul la care se închina toţi este banul”.
|
