Apa ca solvent

Dizolvanţi apoşi În cazul în care una din perechile acid-bază conjugate, ce constituie un sistem de tipul reprezentat în ecuaţia Acid 1 + Bază 2 . Bază 1 + Acid 2, apare în proporţie mult mai mare decât cealaltă pereche acid-baz㬬 poate fi considerat solvent. O substanţă care se comportă faţa de acizi ca o bază şi faţa de baze ca acid este numită amfoteră sau amfiprotică. Unul dintre dizolvanţii cei mai utilizaţi este apa. De aceea vom examina întâi echilibrul protolitic al unui acid AH, în soluţie apoasă: AH + H2O A- + H3O+ Aplicând legea maselor se obţine: Cum soluţia este diluată, adică [A-], [AH], [H3O+] au valori foarte mici, concentraţia apei de la numitorul ecuaţiei este 1 este constantă (cca. 55,5 moli/l ). De aceea ea se include în constanta de echilibru, obţinându-se: Mărimea ka este constanta de aciditate a acidului AH şi reprezintă o măsură a tăriei acidului AH, în soluţie apoasă. Aplicând legea maselor ecuaţiei H2O + H2O H3O+ + HO- se obţine constanta de aciditate a apei: După cum se vede, apa este un acid foarte slab. Incluzând, din acelaşi motiv ca mai sus, concentraţia [H2O] în constantă, se obţine constanta de autoprotoliză sau produsul ionic al apei: kω= [H3¬O+][HO-]= kω x55,5= 1,0x10-14 (la 250 ) Aplicând legea maselor la reacţia de protoliză a unei baze, de exemplu: NH3+H2O = NH4+ + HO- Se obţine constanta de bazicitate : Constanta kb este o măsură a tăriei unei baze, în acelaşi mod ca mărimea ka, în cazul unui acid. Unităţile uzuale ale constantelor de echilibru protolitic sunt moli/l.