Alcaloizi din frunze de coca

Istoric şi definiţie Oamenii au cunoscut acţiunea fiziologică,toxică şi curativă a unor plante sau extracte de plante încă din antichitate. Astfel opiul, care este un material răşinos obţinut din fructele macului era folosit în Orient ca somnifer. În regiunea tropicală muntoasă a Americii de Sud, exista un popor, înainte de cucerirea spaniolă, care valorifica frunzele de coca, cunoscând acţiunea lor stimulantă. Izolarea principiilor active din plante a constituit o preocupare a ştiinţei chimice încă de la începuturile ei. Primul succes în acestă direcţie a fost obţinut în secolul al XVII-lea de către Dan Ludovici şi Robert Boyle care au izolat alcaloidul din opiu în stare impură. Chimia alcaloizilor a început atunci când alcaloidul din opiu a fost obţinut în stare cristalizată(1804-1806). Această metodă de izolare a dat naştere numelui de morfină, tot atunci s-a afirmat şi faptul că formează săruri cu acizi şi este deci, bazic. Numele de alcaloizi a fost dat de Meissner în 1818 şi oglindeşte interesul deosebit pentru caracterul bazic al substanţelor de origine vegetală, producerea de compuşi azotaţi fiind considerată pe vremea aceea ca un privilegiu al organismului animal. Deoarece singurul compus azotat bazic cunoscut la vremea aceea era amoniacul, alcaloizii au fost consideraţi multă vreme ca reprezentanţii unei categorii noi de compuşi organici. Noţiunea istorică de alcaloid datează dintr-o epocă anteriară teoriei structurii aşa cum şi taninul şi vitaminele nu pot fi puse de acord cu o clasificare bazată pe teoria structurii. Este necesară menţinerea noţiunii de alcaloid din punct de vedere practic, considerând numărul mare de compuşi azotaţi ce se găsesc în plante. În referatul nostru vom vorbi numai de compuşi azotaţi de origine vegetală cu origine heteorciclică. Aceşti compuşi îi vom clasifica ţinând cont de structura inelelor heterociclice din moleculele lor. Cercetarea chimică a alcaloizilor a constituit o preocupare permanentă în ultimii 150 de ani. Pe lângă marele inters pe care îl prezintă, a condus la desoperirea şi dezvoltarea multor reacţii chimice de interes general. Desluşirea structurii complicate ale alcaloizilor a constituit un prilejiu pentru experimentarea metodelor chimice şi fizico-chimice dintre cele mai avansate. Progresul în această direcţie se poate aprecia considerând dezvoltarea metodelor de lucru ce s-a produs de la primele sinteze de alcaloizi (coniina, nicotina) şi a ajuns chiar la sintetizarea unor complicate lucrări de sinteză (chinină, morfină, stricnină). Cercetările din domeniul alcaloizilor au inspirat un număr mare de sinteze de compuşi, printre care se numără medicamente cu valoare terapeutică mare. Răspândire şi biogeneză Plantele producătoare de alcaloizi sunt mult mai răspândite, cele mai multe fac parte din dicotiledonate şi mai rar din monocotiledonate şi criptogame. Au fost identificaţi în plante peste 1000 de alcaloizi şi se apreciază că numai 2% din toate specile de plante cunoscute au fost cercetate în ceea ce priveşte conţinutul lor în alcaloizi. Un alcaloid apare într-o singură plantă sau în puţine specii aparţinând aceluiaşi gen botanic. Numai câţiva alcaloizi cu structură simplă se pot găsi în plante aparţinând unor specii mult diferite. O plantă conţine rareori un singur alcaloid,de obicei ea conţine mai mulţi alcaloizi cu structură asemănătoare, cum este şi cazul frunzelor de coca, a tutunului sau a coajei de chinină.